Rodica Nicodin

CURRICULUM VITAE

 

 

Faceti Click pe imagine pentru o imagine mai mare






 

 

 

RODICA  NICODIN
ADRRESSE:
  • Sat Brusturi, Com. Halmagiu,
    jud. Arad, Oficiul Postal Halmagiu, cod 2848
    ROMANIA


  • Née le 26 juillet 1953 à Brusturi, commune de Halmagiu, département Arad.
  • Belle fille du célèbre peintre naïf Ion Nita Nicodin, fondateur de l’école de Brusturi, et fille de Petru Mihut aussi peintre naïf.
  • Elle commence à peindre en 1972 et actuellement elle vit et travaille dans son village natal. Rodica a appris le métier de peintre, ainsi que les secrets de l’expression naturelle et ouverte, de son père et de son beau père.
  • Participe à toutes les manifestations d’art naïf en Roumanie, depuis 1973.
  • En 1997 devient membre de l’Académie des Arts Traditionnels de Roumanie.
    Expositions personnelles:

  • Arad -1978, 1979, 1981
  • Bucarest - 1974, 1987, 1989, 1992
  • Halmagiu - chaque année entre 1975 - 1992
  • Brad, Botosani, Constanta, Oradea
    Expositions collectives:

  • Avec le groupe de peintre naifs de Brusturi, participe a toutes les expositions en Roumanie.
  • 1972-1996- Arad
  • 1973- 1993- Bucarest
  • 1973- Cluj
  • 1977- Timisoara
  • 1978- Botosani
  • 1979 - 1980- Oradea si Pitesti
    Expositions a l'etranger:

  • 1973, 1976, 1977 - Yougoslavie
  • 1974, 1977 - Indes
  • 1974, 1975 - France
  • 1976, 1979 - Hongrie
  • 1976 - Italie, USA
  • 1979, 1981 - Suisse, Allemagne, Egypte, Ghana, Maroc, Canada, Portugal, Suède.
  • 1998 - Galerie "Espace Atrium", Saint Avertin, Tours;
  • Chateau de la Bourdaisière, Montlouis, Indre et Loire;
  • Exposition "Amitié-Roumanie", Fussy, Cher;
  • Exposition de peinture naïve Tours - Orléans - Roumanie, Orléans, France.
    Prix et distinctions:

  • Lauréate du Festival National " La chanson de la Roumanie " en 1979, 1981, 1983, 1987
  • Prix spécial de l’Union des Artistes Peintres en 1993
    Ouvrage en collections privees:

  • Canada, France, Suède, Allemagne

    |
    |
    Click ici pour Roumaine critique references
    Opinii critice in romaneste- faceti CLICK aici


                ,,Acu, de curind, am pictat niste obiceiuri foarte vechi de pe la noi cum ar fi : "Camasa de izbinda." Aceasta camasa se face numa intr-o singura sara; adica se toarce, se tese si se coase in aceeasi sara de mai multe femei. Mi-a placut obiceiul si l-am pictat. Acu, mai pictez ceva hazliu, dupa un obicei de pe la noi, denumit ,,Calcatul mitei pe coada." Mai sint unii oameni, parinti, care trag de timp si nu se grabesc sa-si marite fetele, ca, de, trebuie sa se grijeasca sa le dea zestre. Atunci fetele, pentru a le aminti ca sint bune de maritat, calca mita pe coada, uneori cind nici nu gindesti, la o petrecere bunaoara. In tabloul pe care-l pictez arat fata cum pune cu hotarire piciorul pe coada pisicii, in timp ce mama ei si alte femei vecine scapa fusul din mina, tresarind, speriate de tipatul pisicii. La noi, apoi, mai este si credinta ca daca o fata reuseste sa ajunga pina la locul unde bea curcubeul apa, zice-se ca se poate preface in fecior. Este o poveste frumoasa. Nu-i asa ca merita sa fie pictata?"
                Reproduc aceasta gratioasa marturisire a Rodicai Nicodin din cartea reporterului aradean Emil Simandan "Orizonturi mioritice transilvane": ,,Nici nu stiu prea bine cum sa va spun, poate ca m-am molipsit de la socrul meu Ion Nita Nicodin. Stateam mult in preajma lui cind picta, Uneori se intimpla sa-mi placa atit de mult cite o lucrare de-a lui, incit nu-mi venea sa plec de linga ea. In asemenea momente ma gindeam, oare cum as putea face si eu un tablou asemanator? Imi era insa rusine, deoarece ma gindeam totodata ca daca nu reusesc, ceilalti vor ride de mine !" (...). Intr-o zi am luat niste vopsele si o rama de stup (de linga stupii de albine pe care ii aveam in curte). Apoi am intins o pinza si m-am suit in pod la casa mare (casa mica, in care ne aflam acum, nu exista pe atunci). Acolo, in pod, am inceput sa lucrez cu resturi de culori, stoarse din niste tuburi mici pe care le-am diluat cu petrol. Nu stiam decit aproximativ cum se fac culorile. Apoi, nici n-am observat cum a trecut vremea, pina cind aud pe soacra mea strigind : ,,Rodica, hai repede ca tot ne duce apa puii!"
               Asadar, astfel, a inceput sa picteze Rodica Nicodin, cea despre care la ultima ei expozitie din sala Forum din Arad (februarie 1982) se afirma ca a reusit, intr-un timp extraordinar de scurt, sa-si insuseasca un intreg arsenal tehnic si teoretic, orizontul ei imagistic imblinzindu-se prin acele armonii calme in care feminitatea rustica devine cuceritoare.
               — Si la ce lucrezi acum Rodica Nicodin? o intreb pe tinara femeie.
               Acu, de curind, am pictat niste obiceiuri foarte vechi de pe la noi cum ar fi : ,,Camasa de izbinda."
               — Deduc ca ti-a placut acest obicei stravechi.
               — Da, mi-a placut obiceiul, l-am pictat.
               — Si altceva ?
               — Acu, mai pictez ceva hazliu, iarasi dupa un obicei de pe la noi denumit ,,Calcatul mitei pe coada."
               — Si cum redai realitatea obicelului pe pinza ?
                — In tabloul pe care il pictez eu arat fata cum pune cu hotarire piciorul pe coada pisicii, in timp ce mama si alte femei vecine scapa fusul din mana, tresarind, speriate de strigatul pisicii.
               — Trebuie sa fie un tablou tare hazos, cum te exprimi dumneata. Dar tatal dumitale, Petru Mihut, cunoscut mie mai dinainte, imi spunea ceva despre o credinta populara despre curcubeu.
               — Da, la noi mai este si credinta ca daca o fata reuseste sa ajunga pina la locul unde bea curcubelul apa, zice-se ca se preface in fecior. In pictura mea curcubelul coboara cu un capat prelung in apa in timp ce doua fete sint aproape gata sa-l prinda.
               — Este o poveste frumoasa...
               — Intr-adevar este o poveste frumoasa. Nu-i asa ca merita sa fie pictata?
               — Merita. Dar mie mi-e cunoscut si altfel obiceiul.
               — Cum asa ?
               — Iata-cum. In anumite zile ale anului curcubeul coboara la apa, ia o piatra pe care se infasoara facind-o rotunda si sciipitoare. Acea piatra se numeste piatra curcubeului. Zice-se ca cine gaseste acea piatra devine nemuritor.
               — E frumos si ce spuneti dumneavoastra dar la noi obiceiul e asa cum vi l-am spus. Privesc spre tinara femeie, nascuta si crescuta pe aceste plaiuri motesti populate de nebanuite frumuseti si ma gindesc cit de policrom si incarcat de adinci semnificatii este orizontul de spiritualitate relevat de cradintele populare capabile sa fascineze si sa inspire. Intr-adevar satul romanesc Brusturi, in care s-a dezvoltat o scoala de pictura "naiva", in a carei constructie Rodica Nicodin isi afla un binemeritat loc, pastreaza inca in adincul sau zacaminte insondabile care sint trezite si infatisate ochilor nostri in sclipirea uluitoare a culorilor de pe pinza.
               
               
               
                Extras din cartea "STARE DE DOR- poeti si pictori tarani", Editura Sport- Turism, Bucuresti, 1983, Editie alcatuita si ingrijita de Ioan Meitoiu

  •